Isus, Izvorul nesecat de binecuvântări

                                    Psalmul 36:7-9

            „Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule!

            La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.

            Se satură de belșugul Casei Tale și-i adăpi din șuvoiul desfătărilor Tale.

            Căci la Tine este izvorul vieții; prin lumina Ta vedem lumina.”

           Într-o duminică, eram undeva în Oltenia împreună cu soția, la țară și oprindu-ne la un magazin să ne cumpărăm pâine, am întâlnit niște oameni care stăteau afară pe terasă, cu câte o „cafea” în față.

            Le-am dat bună ziua așa cum se cuvine și i-am întrebat de ce nu se duc la biserică în zi de slujbă?

            Răspunsul lor a fost acesta: La biserică se duc numai cei care au morți în familie, sau în neam.

          Întrebarea mea nu a fost doar așa ca să mă aflu în treabă, pentru că am văzut că duminica nu se duce la slujbă nici măcar preotul din sat, care este vecin cu biserica și cu casa în care stăteam.

            Dar le-am spus oamenilor cu care am stat de vorbă, că la biserică trebuie să meargă cei vii ca să se întâlnească cu Dumnezeu, Mântuitorul. Cei morți nu mai au de ales nimic după ce au trecut „pragul” vieții.

           Morții nu mai pot merge la Biserică, sau în vacanță, nici măcar să stea cu o „cafea” în față la o terasă nu mai pot. Alergarea lor s-a încheiat la destinația pe care și-au ales-o pe când erau în viață: sus, sau jos.

          Însă acolo este o zonă „neagră” din punct de vedere spiritual, dumnezeiesc și este promovat „cultul” morților.

            Și mă rog ca Domnul Dumnezeu să binecuvânteze fiecare credincios, mic sau mare, tânăr sau bătrân să aibă biruință în Ogorul lui Dumnezeu. Oriunde vom merge, oriunde ne vom întoarce, Domnul Dumnezeu să ne umple mâinile și inima de roade bogate.

       Să spunem tuturor de marea dragoste a Domnului și Dumnezeului nostru, să mărturisim că Domnul este Dumnezeul viilor și nu ai morților…

          Întorcându-ne în Casa lui Dumnezeu cu bucurie întotdeauna, să mărturisim că Domnul nostru este viu; să mărturisim că avem un Dumnezeu care ne-a iubit atât de mult, încât L-a dat pe Fiul Său, pe Singurul Său Fiu să moară în locul nostru și că El nu ne înșeală niciodată.

            El este Dumnezeul cerului și al pământului.

            Lui să-I fie dată toată Gloria, slava și cinstea, astăzi mâine și în vecii vecilor.

         Poruncile lui Dumnezeu sunt ușor de aplicat, sau de îndeplinit și întotdeauna împlinirea lor este urmată de binecuvântări.

            Ele ne amintesc faptul că trebuie să ne umplem sufletul și inima zi de zi cu cuvântul sfânt al lui Dumnezeu, care este dătător de viață, pentru ca la vreme de nevoie să avem rezerve.

         Psalmul 91:7 Când unsprezece mii vor cădea în jurul nostru, noi să rămânem în picioare, încurajați de cuvântul lui Dumnezeu.

            Cei doisprezece ucenici ai Domnului, când au fost întrebați: „Voi nu vă duceți; voi nu plecați de la Mine? Au răspuns: „Unde să ne ducem Doamne? Tu ai cuvintele vieții!”

            O, cât de mare adevăr!

          Lângă Domnul Isus Cristos am găsit pacea și izbăvirea. La Domnul am găsit adevărata viață. În Domnul am găsit mântuirea. El este izvorul nesecat al vieții îmbelșugate.

            Cuvântul Domnului este apa vie care stinge setea arzătoare a sufletului.

            „Dar oricine va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică.”

         El este pâinea vie venită din cer. Domnul Isus Cristos declara în felul următor: „Cuvintele pe care vi le-am spus Eu, sunt duh și viață".

            Dacă omul din afară se hrănește cu pâine și apoi iar flămânzește, omul dinăuntru se hrănește cu Cuvântul lui Dumnezeu și îl înnoiește în fiecare zi.

            În Psalmul 87:7b fiii lui Core, au lăsat scrise cuvinte de încurajare pentru ca oricine le citește să-i  țină credința trează: „Toate izvoarele mele sunt în Tine Doamne”.

            Mai întâi, în Domnul este izvorul vieții.

            „Căci la Tine este izvorul vieții; prin lumina Ta vedem lumina.” Versetul 9.

            O, cât adevăr este în cuvintele acestea. Odinioară umblam în întuneric și bâjbâiam după ceva mai bun pentru sufletul nostru, dar eram tot mai săraci în duhul nostru.

            În Epistola către Efeseni 2:1 apostolul scrie: „Voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre…” Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață împreună cu Hristos.

            El ne-a scos la „lumină” și acum vedem deslușit „calea”, de aceea mergem zi de zi spre împlinire sufletească.

            În al doilea rând, Isus este Izvorul de putere.

          „Ci voi veți primi o putere, când se va coborî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria și până la marginile pământului.”

          Domnul ne-a scos din „groapa” pieirii, ne-a spălat în sângele Său, ne-a îmbrăcat cu „hainele” luminii și ne-a dat putere să-L mărturisim ca Domn.

            În al treilea rând, El este Izvorul de pâine și hrană spirituală.

           Isus a răspuns: Este scris: „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”. Luca 4:4. Prin urmare, Cuvântul lui Dumnezeu întreține viața noastră de credință.

           Hrănindu-ne zi de zi cu „adevărata hrană”, creștem în credință ca să ajungem într-o zi la statura de oameni mari…

            În al patrulea rând, Domnul este Izvorul bucuriei.

          Trecem ușor peste încercări și ne bucurăm de sprijinul și ajutorul Domnului Isus în greul vieții.

            Îmbrăcați cu Duhul Sfânt, ne bucurăm în Domnul nostru Isus Cristos, prin care am căpătat împăcarea cu Dumnezeu.

         Ne bucurăm că, în Isus Cristos avem izvorul nesecat de binecuvântări cerești și pământești!

            Domnul Dumnezeu să lase izvorul deschis, ca să curgă și spre sufletul tău!